Vechea biserică a fost menționată într-un document din 1447 sub numele de Biserica Sfântul Ioan. În secolul al XIX-lea era în stare de ruină, astfel că în 1895-1899 a fost construită o nouă biserică fără turn în stil neogotic. Pe trei perechi de piloni se sprijină arce dublouri care susţin o boltă în leagăn cu penetraţii. Din 1967 biserica este în proprietatea comunităţii ortodoxe. De la o incintă fortificată se păstrează numai turnul de poartă masiv. El a fost realizat la sfârşitul sec. al XV-lea din piatră. Colţurile, ancadramentul porţii şi al uşilor precum şi cel al ferestrelor sunt realizate din piatră de talie. Se păstrează şanţurile de glisare ale unei herse. Pe piatra de cheie a porţii principale este inscripţionată data 1488, iar pe grinda din scaunul clopotelor, 1742. Turnul este prevăzut cu un drum de strajă pe console de lemn.
Vechea biserică a fost menționată într-un document din 1447 sub numele de Biserica Sfântul Ioan. În secolul al XIX-lea era în stare de ruină, astfel că în 1895-1899 a fost construită o nouă biserică fără turn în stil neogotic. Pe trei perechi de piloni se sprijină arce dublouri care susţin o boltă în leagăn cu penetraţii. Din 1967 biserica este în proprietatea comunităţii ortodoxe. De la o incintă fortificată se păstrează numai turnul de poartă masiv. El a fost realizat la sfârşitul sec. al XV-lea din piatră. Colţurile, ancadramentul porţii şi al uşilor precum şi cel al ferestrelor sunt realizate din piatră de talie. Se păstrează şanţurile de glisare ale unei herse. Pe piatra de cheie a porţii principale este inscripţionată data 1488, iar pe grinda din scaunul clopotelor, 1742. Turnul este prevăzut cu un drum de strajă pe console de lemn.
În biserică se păstrează o bancă veche cu decor de viță de vie și o inscripție cu anul 1616.
Altarul neogotic a fost ridicat în 1898. Cele două tablouri de pe altar, un „Noli me tangere” și o imagine a Cinei celei de Taină, sunt copii pictate de Michael Fleischer după Plockhorst și da Vinci.Astăzi altarul se află în spatele altarului romanesc și nu poate fi văzut de exterior.
Clopotnița de piatră de la sfârșitul secolului al XV-lea a format intrarea în curtea bisericii. Acesta era protejat de o poartă de protecție. Deasupra zidăriei de piatră se află un etaj de apărare cu un parapet de lemn. Deasupra intrării principale este scris anul 1488. La colțurile turnului, la intrare și la deschiderile ușilor și ferestrelor s-a folosit piatră de casă.
Clopotul mare este pre-reformei si poarta inscriptia "O rex glorie veni cum pace". Clopotele mijlocii si cei mici sunt ambele din 1922.
Din fostul zid de incintă s-a păstrat doar clopotnița. Rămășițele zidului de incintă au fost îndepărtate în 1892, înainte de construirea noii biserici.
1319 | Biserica din Dumitra („ecclesia de villa Demetri”) apare într-o listă de taxe papale. Aceasta este prima mențiune documentată a locului. |
---|---|
1380 | Regele îl însărcinează pe contele secuiesc să-i protejeze pe locuitorii din Dumitra și Tărpiu împotriva invadărilor nobililor. |
1440 | Mettersdorf și alte comunități sunt promise de regina Elisabeta lui Gregor Bethlen. |
1447 | Biserica cu hramul Sfântul Ioan Evanghelistul este menționată într-un document. |
1450-1500 | Construcția unei clopotnițe din piatră. |
1475 | La cererea parohiilor Dumitra, Dipșa și Lechința, regele acordă dreptul de patronaj locuitorilor acestor parohii. Preoții parohi se aleg de comun acord cu consiliul din Bistrița. |
1695 | Dumitra este cea mai mare comunitate din județul Bistrița. Este locuită de 90 de familii. |
1706 | Curutii devastează biserica fortificată. |
1840 | Biserica se află într-o stare de degradare. Decanul solicită ca acesta să fie închis imediat. |
1895-1899 | Construcția bisericii sală fără turn în stil neogotic. Există galerii de cărămidă pe trei laturi ale holului. |
1967 | Biserica este împărțită cu comunitatea ortodoxă. |