Biserica fortificată Şeica Mică

Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică
Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică
Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică
Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică
Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică
Fortified Church Şeica Mică in Şeica Mică

Altar vechi

Un altar înaripat din secolul al XVI-lea se află în prezent în sala corului, sprijinit de peretele sudic. Potrivit unei note din cartea memorială, altarul datează din 1565. Fața aripilor mobile înfățișează încoronarea cu spini, Ecce homo, biciuire, pregătirea pentru răstignire cu inscripții latine explicative. Aripile închise prezintă opt imagini ale pasiunii: Captură , Caiafa, Lepădarea lui Petru, Batjocură, Muntele Măslinilor, Cina cea de Taină, trădarea lui Pilat și Iuda.

Altar nou

Altarul baroc din biserica de astăzi a fost ridicat în 1763.

Cristelnita

Fontul baptismal a fost turnat în 1477. Fântâna baptismală măsoară 127 cm în înălțime, 62,5 cm în diametru cupa. Are un nodus ajurat. O inscripție minusculă și numeroase medalioane decorează nodul și cupa. Medalioanele înfățișează giulgiul de sudoare al Veronicăi, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, băiatul Ioan cu crucea încoronată, Maria, Hristos pe cruce cu Ioan săpând pământul și Maria turnând apă, o reprezentare simbolică a Trinității, un vultur, un Ecce homo, un sfânt, îngeri cu steaguri și încoronarea Mariei. Decorul nodulului este format din: de 14 ori Simsonul luptându-se cu leul, de 12 ori călăreț cu șoimul și de 2 ori animal cu cap de bou încoronat. Un rând de sirene apare la picior. O bordură de frunze și un rând de crini decorează piciorul fontului. Inscripția este parțial latină, parțial germană.

Piatră funerară

Piatra funerară a pastorului Michael Olthardt, care a murit în 1623, este zidită în peretele de sud al corului. Piatra funerară poartă o inscripție latină. Sculptura în piatră este colorată.

Orga

În 1790 a fost instalată o orgă de către Samuel Mätz, din care astăzi se mai păstrează doar fațada. Orga a fost înlocuită în 1919 cu o orgă pneumatică de K. Einschenk (Brasov). Orga are două manuale, pedală și 20 de registre.

Clopote

În vechea clopotniță este atârnat un clopot cu inscripția "O rex glorie veni cum pace 1556". Este folosit ca un clopot funerar. În noul turn clopotniță sunt atârnate două clopote noi, din 1931 și 1932.

Clopotniță

Clopotnița din piatră cu trei etaje este construită în fața fațadei vestice a naosului. Dimensiunile în plan sunt de 6,6 x 8,4 m. Clopotnița a fost instalată la etajul al treilea al turnului. Acest turn clopotniță a fost înălțat cu un etaj în jurul anului 1530 și a fost prevăzut cu o galerie de lemn pe cărămidă. La etajul al treilea, încăperea este acoperită cu o boltă de cărămidă în formă de semicerc.

Portaluri de vest

Parterul turnului formează un vestibul în fața portalului de vest cu profil gotic. Profilul portalului vestic cu arc ascuțit este format din șase bare rotunde și în formă de pară între golfuri.

Cor

Corul are cinci ferestre în două părți cu traforaj. Decorul traforajului este format din arcuri treflată, treflă și patruflă. Un turn cu trei etaje a fost construit deasupra corului în jurul anului 1530. În acest scop, contraforturile sunt extinse până la streașină, iar pereții ultimului etaj sunt fixați pe console cu găuri de turnare între ele.

Curtea fortificată a puțului

Între turnul porții de vest și turnul bisericii se află curtea fântânii, deosebit de puternic fortificată. Zidurile înalte de 14 m au contraforturi în interior care susțin un crenel. Pe latura de nord, o ușă duce în curtea fântânii, care este protejată de nasuri de smoală și grilă. Curtea fântânii, cu fortificațiile sale puternice într-un spațiu mic: creneluri acoperite pe arcuri înalte, turnuri de veghe cu cotoare, poartă și turnul bisericii, este o soluție unică în Transilvania.

Zid circular

Un prim zid circular oval cu turn de poartă a fost construit în jurul bisericii în secolul al XIV-lea. Pe interiorul zidului de inel au fost adăugate în secolul al XV-lea arcuri de cărămidă, care poartă crenelurile. Ovalul neregulat al zidului este întărit de trei turnuri la vest, nord și nord-est. Rămășițele acestui zid de inel se păstrează în partea de sud-vest, vest și sud-est a complexului. Pereții au o grosime de 80 cm. Ancadramentele în nișe goale, rotunjite, erau deservite de creneluri. La mijlocul secolului al XVI-lea, a fost construit un al doilea inel la o distanță de 10-12 m de zidul inelului interior, iar complexul a fost protejat suplimentar din exterior printr-un șanț. Cu excepția secțiunii de nord-vest, unde se află astăzi școala, cea mai mare parte a zidului exterior a fost păstrată.

Istorie

1300-1400 Construcția unei bazilici cu arcade cu coloane gotice cu trei nave. La nord de coră se află o sacristie.
1300-1400 În jurul bisericii este construit un prim zid circular oval cu un turn de poartă.
1316-1322 Prima mențiune documentară a satului. Regele Carol Robert îi informează pe sașii din Sibiu că satele Tapu, Cenade, Soroștin și o parte din Șeica Mică ("villa Salchelk") aparțin abației Arad. Conform acestui document, Şeica Mică era parțial o comunitate subordonată și se afla de multă vreme în posesia mănăstirii Arad.
1318 Regele Karl Robert emite o cartă pentru sașii din Medias, Șeica Mare și Mică. Aceștia vor fi scutiți de serviciul militar, de aprovizionarea cu alimente și de ospitalitatea regelui, dar vor plăti 400 de mărci de argint din impozitul regal anual de ziua Sfântului Martin.
1400-1500 În jurul bisericii a fost construit un zid inel, părți din care au supraviețuit până în zilele noastre. Pe interiorul zidului de inel sunt expuse arcuri de cărămidă, care poartă crenelurile.
1414 Se mentioneaza ca biserica din Şeica Mică este inchinata Sfintei Ecaterina.
1419 Reprezentanți ai comunității se prezintă în fața regelui Sigismund și se plâng că abatele de Arad, Emmerich, a încercat să ocupe Șeica Mică. Regele confirmă într-un document că Șeica Mică a aparținut întotdeauna solului regesc încă de la înființare.
1494 Regele Wladislaus al II-lea a acordat municipalității dreptul de a organiza o piață săptămânală și o piață anuală. În acest moment, Șeica Mică este de peste două ori mai mare decât Șeica Mare.
1516 Şeica Mică este cel mai mare sat din regiune. Aici locuiesc 129 de familii, 14 văduve, un morar și 3 ciobani.
1550 Un al doilea zid inelar este construit la o distanță de 10-12 m de zidul inelar interior, iar complexul este protejat în plus la exterior de un șanț.
1576 Şeica Mică dobândește privilegiul de a-și putea alege în fiecare an propriul judecător de la voievodul ardelean Christoph Bäthori. Acest lucru dă locului jurisdicție de sânge ("ius gladii").
1578 Universitatea Națională decide să subordoneze meșteșugarii din Șeica Mică și Richis breslelor din Mediaș. La Șeica Mică au fost atestate patru bresle: cea a tâmplarilor, a blănarilor, a țesătorilor de pânză și a cizmarilor.
1605 Haiducii (români cu ideea de redistribuire a lui Robin Hood) sub comanda căpitanului Stephan Török provoacă pagube în Şeica Mică.
1705 Locul este jefuit de trupele imperiale.
1838 O suta de case sunt distruse de incendiu.
1865 În comunitate ard 12 case, 71 hambare, 107 grajduri și 175 șoprone.

Alte atracții în împrejurimi