Inițial, satul a fost o comunitate aservită, însă în 1318 a primit deja statutul de sat liber pe pământurile Coroanei. În secolul al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică cu trei nave și arcade cu stâlpi, dedicată Sfintei Ecaterina. Corul susținut de contraforturi are o absidă de 5/8 și o boltă cu nervuri de cruce. Atât bolta corului, cât și arcurile dintre naos și nave au profiluri gotice. În prezent, naosul și naosurile prezintă un tavan plat. Clopotnița de piatră cu trei etaje se află în aripa de vest a bisericii. Etajul său de la subsol formează un pridvor înaintea sălii actuale a bisericii. Jambele profilate ale portalului de vest prezintă o friză de capitel decorată cu frunze. Corul are cinci ferestre gotice traforate și a fost supraînălțat în timpul lucrărilor de fortificare de la începutul secolului al XVI-lea la care a fost supusă biserica. A fost întărită cu un etaj de apărare care se sprijină pe contraforturi înălțate și a fost dotată cu trape și brățări înclinate. Turnul clopotniței a primit un etaj de apărare suplimentar și un zid-călăuză susținut de trunchiuri de cadre. Un al doilea turn a fost construit cu 11 m înaintea turnului de vest. Între ele se află curtea fântânii, înconjurată de ziduri înalte de 14 m. Pe partea interioară a zidului se află un zid de acces pe arcuri de cărămidă înălțate. În 1825, turnul exterior a primit acoperișul cu turlă din zilele noastre. Biserica a fost înconjurată de un zid de incintă dublu și întărită de un turn semicircular în partea de nord și de un turn cu acoperiș cu o singură pantă în partea de est.
Maria Pop +40/269/514/738
Inițial, satul a fost o comunitate aservită, însă în 1318 a primit deja statutul de sat liber pe pământurile Coroanei. În secolul al XIV-lea a fost construită o bazilică gotică cu trei nave și arcade cu stâlpi, dedicată Sfintei Ecaterina. Corul susținut de contraforturi are o absidă de 5/8 și o boltă cu nervuri de cruce. Atât bolta corului, cât și arcurile dintre naos și nave au profiluri gotice. În prezent, naosul și naosurile prezintă un tavan plat. Clopotnița de piatră cu trei etaje se află în aripa de vest a bisericii. Etajul său de la subsol formează un pridvor înaintea sălii actuale a bisericii. Jambele profilate ale portalului de vest prezintă o friză de capitel decorată cu frunze. Corul are cinci ferestre gotice traforate și a fost supraînălțat în timpul lucrărilor de fortificare de la începutul secolului al XVI-lea la care a fost supusă biserica. A fost întărită cu un etaj de apărare care se sprijină pe contraforturi înălțate și a fost dotată cu trape și brățări înclinate. Turnul clopotniței a primit un etaj de apărare suplimentar și un zid-călăuză susținut de trunchiuri de cadre. Un al doilea turn a fost construit cu 11 m înaintea turnului de vest. Între ele se află curtea fântânii, înconjurată de ziduri înalte de 14 m. Pe partea interioară a zidului se află un zid de acces pe arcuri de cărămidă înălțate. În 1825, turnul exterior a primit acoperișul cu turlă din zilele noastre. Biserica a fost înconjurată de un zid de incintă dublu și întărită de un turn semicircular în partea de nord și de un turn cu acoperiș cu o singură pantă în partea de est.
Maria Pop +40/269/514/738
Un altar înaripat din secolul al XVI-lea se află în prezent în sala corului, sprijinit de peretele sudic. Potrivit unei note din cartea memorială, altarul datează din 1565. Fața aripilor mobile înfățișează încoronarea cu spini, Ecce homo, biciuire, pregătirea pentru răstignire cu inscripții latine explicative. Aripile închise prezintă opt imagini ale pasiunii: Captură , Caiafa, Lepădarea lui Petru, Batjocură, Muntele Măslinilor, Cina cea de Taină, trădarea lui Pilat și Iuda.
Altarul baroc din biserica de astăzi a fost ridicat în 1763.
Fontul baptismal a fost turnat în 1477. Fântâna baptismală măsoară 127 cm în înălțime, 62,5 cm în diametru cupa. Are un nodus ajurat. O inscripție minusculă și numeroase medalioane decorează nodul și cupa. Medalioanele înfățișează giulgiul de sudoare al Veronicăi, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, băiatul Ioan cu crucea încoronată, Maria, Hristos pe cruce cu Ioan săpând pământul și Maria turnând apă, o reprezentare simbolică a Trinității, un vultur, un Ecce homo, un sfânt, îngeri cu steaguri și încoronarea Mariei. Decorul nodulului este format din: de 14 ori Simsonul luptându-se cu leul, de 12 ori călăreț cu șoimul și de 2 ori animal cu cap de bou încoronat. Un rând de sirene apare la picior. O bordură de frunze și un rând de crini decorează piciorul fontului. Inscripția este parțial latină, parțial germană.
Piatra funerară a pastorului Michael Olthardt, care a murit în 1623, este zidită în peretele de sud al corului. Piatra funerară poartă o inscripție latină. Sculptura în piatră este colorată.
În 1790 a fost instalată o orgă de către Samuel Mätz, din care astăzi se mai păstrează doar fațada. Orga a fost înlocuită în 1919 cu o orgă pneumatică de K. Einschenk (Brasov). Orga are două manuale, pedală și 20 de registre.
În vechea clopotniță este atârnat un clopot cu inscripția "O rex glorie veni cum pace 1556". Este folosit ca un clopot funerar. În noul turn clopotniță sunt atârnate două clopote noi, din 1931 și 1932.
Clopotnița din piatră cu trei etaje este construită în fața fațadei vestice a naosului. Dimensiunile în plan sunt de 6,6 x 8,4 m. Clopotnița a fost instalată la etajul al treilea al turnului. Acest turn clopotniță a fost înălțat cu un etaj în jurul anului 1530 și a fost prevăzut cu o galerie de lemn pe cărămidă. La etajul al treilea, încăperea este acoperită cu o boltă de cărămidă în formă de semicerc.
Parterul turnului formează un vestibul în fața portalului de vest cu profil gotic. Profilul portalului vestic cu arc ascuțit este format din șase bare rotunde și în formă de pară între golfuri.
Corul are cinci ferestre în două părți cu traforaj. Decorul traforajului este format din arcuri treflată, treflă și patruflă. Un turn cu trei etaje a fost construit deasupra corului în jurul anului 1530. În acest scop, contraforturile sunt extinse până la streașină, iar pereții ultimului etaj sunt fixați pe console cu găuri de turnare între ele.
Între turnul porții de vest și turnul bisericii se află curtea fântânii, deosebit de puternic fortificată. Zidurile înalte de 14 m au contraforturi în interior care susțin un crenel. Pe latura de nord, o ușă duce în curtea fântânii, care este protejată de nasuri de smoală și grilă. Curtea fântânii, cu fortificațiile sale puternice într-un spațiu mic: creneluri acoperite pe arcuri înalte, turnuri de veghe cu cotoare, poartă și turnul bisericii, este o soluție unică în Transilvania.
Un prim zid circular oval cu turn de poartă a fost construit în jurul bisericii în secolul al XIV-lea. Pe interiorul zidului de inel au fost adăugate în secolul al XV-lea arcuri de cărămidă, care poartă crenelurile. Ovalul neregulat al zidului este întărit de trei turnuri la vest, nord și nord-est. Rămășițele acestui zid de inel se păstrează în partea de sud-vest, vest și sud-est a complexului. Pereții au o grosime de 80 cm. Ancadramentele în nișe goale, rotunjite, erau deservite de creneluri. La mijlocul secolului al XVI-lea, a fost construit un al doilea inel la o distanță de 10-12 m de zidul inelului interior, iar complexul a fost protejat suplimentar din exterior printr-un șanț. Cu excepția secțiunii de nord-vest, unde se află astăzi școala, cea mai mare parte a zidului exterior a fost păstrată.
1300-1400 | Construcția unei bazilici cu arcade cu coloane gotice cu trei nave. La nord de coră se află o sacristie. |
---|---|
1300-1400 | În jurul bisericii este construit un prim zid circular oval cu un turn de poartă. |
1316-1322 | Prima mențiune documentară a satului. Regele Carol Robert îi informează pe sașii din Sibiu că satele Tapu, Cenade, Soroștin și o parte din Șeica Mică ("villa Salchelk") aparțin abației Arad. Conform acestui document, Şeica Mică era parțial o comunitate subordonată și se afla de multă vreme în posesia mănăstirii Arad. |
1318 | Regele Karl Robert emite o cartă pentru sașii din Medias, Șeica Mare și Mică. Aceștia vor fi scutiți de serviciul militar, de aprovizionarea cu alimente și de ospitalitatea regelui, dar vor plăti 400 de mărci de argint din impozitul regal anual de ziua Sfântului Martin. |
1400-1500 | În jurul bisericii a fost construit un zid inel, părți din care au supraviețuit până în zilele noastre. Pe interiorul zidului de inel sunt expuse arcuri de cărămidă, care poartă crenelurile. |
1414 | Se mentioneaza ca biserica din Şeica Mică este inchinata Sfintei Ecaterina. |
1419 | Reprezentanți ai comunității se prezintă în fața regelui Sigismund și se plâng că abatele de Arad, Emmerich, a încercat să ocupe Șeica Mică. Regele confirmă într-un document că Șeica Mică a aparținut întotdeauna solului regesc încă de la înființare. |
1494 | Regele Wladislaus al II-lea a acordat municipalității dreptul de a organiza o piață săptămânală și o piață anuală. În acest moment, Șeica Mică este de peste două ori mai mare decât Șeica Mare. |
1516 | Şeica Mică este cel mai mare sat din regiune. Aici locuiesc 129 de familii, 14 văduve, un morar și 3 ciobani. |
1550 | Un al doilea zid inelar este construit la o distanță de 10-12 m de zidul inelar interior, iar complexul este protejat în plus la exterior de un șanț. |
1576 | Şeica Mică dobândește privilegiul de a-și putea alege în fiecare an propriul judecător de la voievodul ardelean Christoph Bäthori. Acest lucru dă locului jurisdicție de sânge ("ius gladii"). |
1578 | Universitatea Națională decide să subordoneze meșteșugarii din Șeica Mică și Richis breslelor din Mediaș. La Șeica Mică au fost atestate patru bresle: cea a tâmplarilor, a blănarilor, a țesătorilor de pânză și a cizmarilor. |
1605 | Haiducii (români cu ideea de redistribuire a lui Robin Hood) sub comanda căpitanului Stephan Török provoacă pagube în Şeica Mică. |
1705 | Locul este jefuit de trupele imperiale. |
1838 | O suta de case sunt distruse de incendiu. |
1865 | În comunitate ard 12 case, 71 hambare, 107 grajduri și 175 șoprone. |