Localitatea a fost în proprietatea greavului Chyl din Câlnic, care a construit donjonul şi o primă incintă cu turn de poartă. Zidul de incintă din piatră de 7 m înălţime a avut în interior un drum de strajă pe console şi era protejat de un şanţ cu apă. În 1430, ultimul moştenitor vinde cetatea comunităţii şi părăseşte Pământul Crăiesc, stabilindu-se la Vingard şi preluând numele de Johann Geréb de Vingard. În sec. al XV-lea, incinta este înălţată, în interiorul zidului se construiesc pe 3 niveluri camere de provizii, iar în incintă o capelă cu absidă semicirculară. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul este umplut şi se construieşte o a doua incintă cu o casă de poartă între cele două ziduri. Din 1999, ansamblul face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO şi este administrat de o fundaţie a Universităţii din Cluj.
Codruta Davidas +40/740/234/297
Localitatea a fost în proprietatea greavului Chyl din Câlnic, care a construit donjonul şi o primă incintă cu turn de poartă. Zidul de incintă din piatră de 7 m înălţime a avut în interior un drum de strajă pe console şi era protejat de un şanţ cu apă. În 1430, ultimul moştenitor vinde cetatea comunităţii şi părăseşte Pământul Crăiesc, stabilindu-se la Vingard şi preluând numele de Johann Geréb de Vingard. În sec. al XV-lea, incinta este înălţată, în interiorul zidului se construiesc pe 3 niveluri camere de provizii, iar în incintă o capelă cu absidă semicirculară. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul este umplut şi se construieşte o a doua incintă cu o casă de poartă între cele două ziduri. Din 1999, ansamblul face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO şi este administrat de o fundaţie a Universităţii din Cluj.
Codruta Davidas +40/740/234/297
În curtea castelului a fost construit un turn masiv de 12 x 9 m. Cele patru etaje ale turnului au o înălțime de 14 metri. Turnul rezidențial poartă numele Siegfried. Parterul este acoperit cu o boltă de butoi și a fost folosit ca magazie. Accesul se făcea de la primul etaj printr-un tunel de scări. La primul etaj se află o cameră de zi încălzită de 9,4 x 4 m, care a fost acoperită și cu o boltă de butoi, ale cărei începuturi pot fi văzute și astăzi. Accesul în această cameră se făcea printr-o scară care putea fi trasă în sus. Deasupra șemineului deschis pot fi observate rămășițele unei șeminee cu boltă rotundă. În această încăpere, s-a păstrat o fereastră dublă cu ancadrament gotic din piatră: închidere în arc în formă de trifoi cu deschidere în formă de treflă. Etajul al treilea are o înălțime mai mică și se termină cu un tavan cu grinzi. Deasupra se află o cameră de zi fortificată.
Jumătate din turnul porții din nordul complexului sare în fața aliniamentului zidului. A fost protejat de un grilaj ale cărui canale de alunecare s-au păstrat. Un pod mobil ar putea fi coborât peste șanț. Există o mică fereastră arcuită în stil romanic la etajul al patrulea. Ultimul etaj are o pasarela din lemn. Turnul porții este și turnul clopotniță.
Curtea castelului are o formă ovală, apropiată de un cerc. Diametrul este de 52 m. Zidul inelar, înalt de 7 m, are o grosime de 1 m și este realizat din piatră. Inițial, zidul de incintă a fost înconjurat de un șanț adânc de 3 m. Zidurile de sub partea superioară a zidului se sprijină pe niște cărămidă de suspendare, iar crenelurile sunt parțial în două rânduri.
Există două nișe de sacrament pe peretele de nord al corului. Cel mai mic se termină într-un arc de chilă deasupra căruia se văd crabii și frunzișul. Cel mai mare are o deschizătură cu arc rotund flancat de vârfuri, deasupra căreia se află un cili care se termină în finial. Există un traseu simplu în fronton.
Un epitaf clasicist prezintă o figură de băiat cu aripi și inscripția în memoria pastorului Martin Haupt.
Karl Hesse din Viena a construit o orgă mecanică în 1857, pe care Karl Einschenk a renovat-o în 1924.
Sacristia a fost construită în jurul anului 1500. Ușa sacristiei, de stil gotic târziu, are arcuri înclinate și jambaje mulate cu bare rotunde și fileuri.
1235-1272 | În timpul săpăturilor, au fost găsite monede din timpul domniei regilor maghiari Béla al IV-lea și Ștefan al V-lea. |
---|---|
1250-1300 | Contele Chyl și fermierii satului construiesc prima structură a castelului. Se compune dintr-un zid de inel, turnul porții, donjonul și o casă a servitorilor în curte. |
1269 | Prima mențiune documentară a satului. Ducele maghiar al Transilvaniei îi acordă posesiunile contelui Chylvon de Câlnic pentru servicii loiale. |
1366 | Locuitorii din Câlnic prevalează împotriva Conților de Câlnic într-un proces pentru pajiști, păduri și un sat. |
1380-1400 | Construcția unei biserici sală gotică cu cor lung și capăt de cor poligonal. |
1430 | Johann Gereb de Vingard, ultimul conte moștenitor al Câlnicului, vinde funcția, ferma și casa comunei. Astfel, castelul trece în mâinile comunității țărănești libere din Câlnic. |
1438 | Turcii asediază castelul, care se predă fără apărare. Mulți oameni din Câlnic sunt fie uciși, fie luați în captivitate. |
1450-1500 | Comunitatea de fermieri care a preluat castelul de la conți efectuează diverse lucrări de construcție. Peretele interior este ridicat, de-a lungul peretelui circular, depozitele sunt dispuse pe trei niveluri unul peste altul. |
1500 | În Câlnic locuiesc 92 de familii și 2 ciobani. 5 ferme sunt părăsite. Câlnic este cea mai mare comună rurală din Scaunul Sebeșului. |
1550 | Se ridică centura de perete inel exterior, șanțul este umplut, iar zidul exterior este susținut de contraforturi. |
1599 | După ce a fost devastat de trupele lui Mihai Viteazul, Câlnic găzduiește 9 familii. |
1658 | Câlnic este distrus de trupele turce. Cu toate acestea, castelul nu este luat. |
1733 | În biserica castelului sunt ridicate galerii cu parapete pictate. |
1868-1869 | Reconstituirea bisericii după planurile inginerului Ignaz Paulaz. Corul și navele au tavane plate. |
1900 | Camerele dărăpănate din castel sunt demolate. |
1999 | Castelul este declarat Patrimoniu Mondial UNESCO. |