Locuiesc şi colind Apusenii de când mă ştiu. Trăiesc surprize plăcute de fiecare dată când îi revăd. Consider că este firesc să împărtăşesc bucuria acestor surprize şi celorlalţi.
Nu am un loc preferat. Sunt atâtea locuri în care îmi doresc de fiecare dată să revin, fie că intru în peşteri, fie că pedalez pe bicicletă, fie că mă caţăr pe via-ferrate, că alunec pe ape în caiac sau pur şi simplu dacă drumeţesc. Asta e ideea: locurile acestea au atâtea poveşti de spus, eu le ştiu pe câteva şi doresc doar să le transmit mai departe. Ca un cântec vechi transmis din generaţii, ajuns azi aici şi cântat în continuare celor care vor sa le asculte.
Depopularea, uitarea şi modernizarea excesivă. Cred că acesta este rolul ghizilor, de a şterge uitarea şi de a reînvia satele, de a arăta că nu e voie să uităm de unde am plecat.